Episod Pilot – Cristian

28 Feb

E anul III la Facultatea de Mecanică şi până nu de mult statea in chirie cu iubiţica lui (o puştioaică cu aere de mare domniţă). Au trebui să se despartă, nu pentru că s-ar fi spulberat iubirea, ci pentru că părinţii lui nu erau de acord cu ifosele domnişoarei.

Pe prietena lui Cristian o voi lăsa deoparte deocamdată (oricum este plecată momentan în vacanţa de vară la părinţii ei în Moldova).

Băiat mai puţin deştept şi mai puţin descurcăreţ, Cristian s-a născut într-o familie care nu s-a dat nici o dată la o parte din faţa muncii, indiferent de care ar fi fost ea (cinstită sau mai puţin cinstită). Drept urmare băiatul se va alege cu o moştenire reprezentând trei magazine alimentare de cartier şi un Peugeot (gen dric- ştii tu, modelul ăla combi). Şi bineînţeles cu o mândrie de apartament (2 camere, etaj 4 din 4, 45 de metrii pătraţi) situat într-un minunat cartier de blocuri ceauşiste, nu prea departe de centru.

Părinţii lui, oameni iubitori şi sinceri (în majoritatea situaţiilor) au făcut tot posibilul pentru ca odorul să meargă la facultate. La facultate, unde băiatul, poate puţin prea slab de îngeri, a luat-o pe calea „pierzaniei” şi nu mai doreşte nimic din avuţia agonisită de ai lui. Doreşte o afacere a lui pe care să o gestioneze cu prietenii cei mai buni cât mai departe de casă.

Cristian nu a iubit pănă acum pe nimeni (mă refer aici la persoane de sex opus), iar faptul că avea o prietenă cu care locuiese se datora nevoii sale acerbe de sex. Băiat uşor influenţabil, viitor bărbat uşor de manipulat, Cristian s-a luptat să-şi facă un nume în căminul studenţesc în care a locuit în primul an de facultate.

Relativ rezistent la bătura, fumeză de o jumătate de an doar Marlboro („ţigări pentru bărbaţi adevăraţi”, aflase el de la un coleg). Nu a mai plâns începând cu vârsta de 15 ani.

Se îmbracă ca un „minimalist” (aşa-i spuneau foştii colegi de liceu, rămaşi în oraşul de baştină) şi îşi returneză pantofii la magazin după vreo două luni de purtări (pe motivul că nu era mulţumit de produs).

Fizicul? Normal, cu niţică „burtică” de la bere (dar o va da el jos la sală cu băieţii). Oricum nu asta contează, îşi spune el. Importantă este „şmecheria”, pe care e consideră că o are din plin.

Nu vreau să îi creez mari probleme în blogserialul ăsta, dar nu este genul meu de bărbat şi s-ar putea să-l miştocăresc în unele episoade.
Singura lui scăpare de la moarte ar fi să nu se dea la nici una din gagicile din peisaj (alea care îmi plac mie).

Repet, dacă ai ratat episodul pilot – Cristian, voi pregăti cât de curând o descriere mai scurtă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: