Băi, cât s-au făcut țigările…
De mâine gata, mi-am jurat că mă las. E pentru prima dată când spun că “Mă las de fumat” și cuvântul “încerc” nu se află în frază. Nu doar că vreau să mă las, dar trebuie să o fac. Împreună cu cel fără blog alocăm aproximativ 650 lei, lunar numai pe țigări. Situația a cam scăpat de sub control, mai ales acum când dai pe un pachet 11 lei. Am privit situația și din altă perspectivă, una care să-mi confere un scop pentru a renunța la fumat. Sună cam așa: în prima lună de nefumători ne luăm un iPhone (din ăla la ofertă) și în a doua lună ne mai luăm unul. Sună mișto, nu?
În afară de componenta financiară ar trebui să mă gândesc la partea legată de sănătate, dar acum nu pot. Nu de alta, dar sunt cu analizele la zi și totul e foarte ok.
Acum urmează partea nasoal, partea emoțională. Ar fi trebuit să dedic de la început acest articol ultimului meu pachet de țigări. E banal, dar chiar simt că rup o relație care durează de câțiva ani (poate de prea mulți). Era o relație bolnavă, bazată pe dependență. Cu toate astea, nu pot să reporșez nimic tuturor țigărilor din viața mea. Mi-au fost alături mereu, poate mai mult de cât persoanele apropiate mie.
M-au scos din impas și mi-au creat o stare de spirit confortabilă atunci când aveam nevoie.
Mă trezeam dimineața cu ele (se împrieteniseră și cu aromata mea cafea). Mă culcam seara cu ele. Erau cu mine peste tot și aveau locul lor special, în fiecare poșetă și buzunar.
Uitam chei, telefoane, bani, dar nu le uitam niciodată pe ele. Dragele de ele țigări…
Sună patetic dacă îți spun că aproape îmi dau lacrimile? Na, asta simt acum.
Nu aș fi vrut să fie o despărțire bruscă, mi-ar fi plăcut să le reduc, treptat. Aș fi vrut să pot fuma doar dimineața și la ocazii speciale (pe care sigur mi le-aș fi creat în fiecare zi). Apoi mi-am dat seama că o să sufăr mult mai mult dacă o tărăgănez așa. Răul trebuie tăiat din rădăcini, asta e clar.
Azi mi-am programat o ultimă noapte alături de cea care m-a însoțit de-a lungul timpului, fără să se plângă vreodată. Un ultimul fum din cea pe care n-am neglijat-o nici măcar o zi, în ultimii ani.
Și nu, nu sunt dependentă de un obiect, sunt dependentă de experiențele și momentele cu care asociez țigara.
De mâine voi fi dependentă de zâmbete și dimineți preferate.
P.S Ce să fac cu toate pozele în care apărem împreună. Să le șterg? Și așa îmi va fi greu și parcă n-aș vrea să mă apuce dorul de ea.
Si, ai reusit? Eu am citit cartea si teoretic sunt extrem de motivata, practic nu reusesc deloc sa fac betele astea sa imi domine viata, mai ales momentele de dimineata si cele mai putin placute.
Draga mea,
Felicitari pentru lasatul de fumat. Am o singura recomandare pentru tine, ca sa-ti fie usor: http://chisinau.ch/Lasa_fumatul/AllenCarr-InSfarsitNefumator.pdf
In rest, incantata de cunostinta:)
Raluxa
Mulţumesc mult pentru recomandare
Auzisem şi eu de ea şi acum câteva zile am început să o citesc. E deja terminată şi chiar şi-a făcut treaba pe care a promis-o…
Nu spun că ea m-a convins să mă las de fumat, dar în mod sigur mi-a deschis nişte subiecte de gândire şi m-a făcut să privesc altfel lucrurile (mult mai simplist şi realist).
P. S Şi eu mă bucur de cunoştinţă!