Inabordabili sau nu

Acum câteva zile, o leapșă pleca de la Dan Necșa către mine. Abia azi am disponibilitatea necesară să o onorez și să fac un mini top (asta pentru că am ales varianta cu 3 locuri) al oamenilor inabordabili si abordabili. Știu că a pornit de la cei de pe Facebook, dar nu pot să mă axez doar pe social media (cu toate că am să mă straduiesc cât mai mult).

O mică paranteză: nu o să fie un top nominal și, în unele cazuri, nici măcar nu o să fie individual. În plus nu o să fie numai despre vedete. Nu o mai lungesc, hai să începem…

Etichete:abordabili, blogger, facebook, giorgiana petre, tata biologic, twitter, vedete

Adio momentelor învăluite în fum

Băi, cât s-au făcut țigările…

De mâine gata, mi-am jurat că mă las. E pentru prima dată când spun că “Mă las de fumat” și cuvântul “încerc” nu se află în frază. Nu doar că vreau să mă las, dar trebuie să o fac. Împreună cu cel fără blog alocăm aproximativ 650 lei, lunar numai pe țigări. Situația a cam scăpat de sub control, mai ales acum când dai pe un pachet 11 lei. Am privit situația și din altă perspectivă, una care să-mi confere un scop pentru a renunța la fumat. Sună cam așa: în prima lună de nefumători ne luăm un iPhone (din ăla la ofertă) și în a doua lună ne mai luăm unul. Sună mișto, nu?

În afară de componenta financiară ar trebui să mă gândesc la partea legată de sănătate, dar acum nu pot. Nu de alta, dar sunt cu analizele la zi și totul e foarte ok.

Acum urmează partea nasoal, partea emoțională. Ar fi trebuit să dedic de la început acest articol ultimului meu pachet de țigări. E banal, dar chiar simt că rup o relație care durează de câțiva ani (poate de prea mulți). Era o relație bolnavă, bazată pe dependență. Cu toate astea, nu pot să reporșez nimic tuturor țigărilor din viața mea. Mi-au fost alături mereu, poate mai mult de cât persoanele apropiate mie.

Etichete:dependeță, țigară, fum, obsesie, renunțare

Cereșetori și cerșetorii

Sărăcia îmbracă numeroase forme și nu mă refer la cea spirituală. Nu vreau să vorbesc nici despre cei săraci cu duhul ci strict despre cei care n-au bani. Mi s-a dat să văd atâția…

Sărăcia te poate înnobila uneori și asta chiar mi-aș dori să văd mai des asta. Știu că îmi vei spune că lipsa banilor te înrăiește, dar asta nu e o scuză.

Am să dau doar câteva situații cu care m-am întâlnit. Unele dintre ele m-au scârbit, iar altele m-au făcut să plâng și nu neapărat de milă.
N-ai bani niciodată de țigări? O știi pe aia „Atunci tată, lasă-te de fumat” pentru că și cerutul de țigări (de la prieteni și cunoscuți) este o formă de cerșetorie. Nu mi-e milă de tine că n-ai bani de țigări ci o să-mi fie milă de tine când n-o să le poți lua parizer copiilor (care, apropo, chiar este foarte bun). Nu poți să ai tupeul să-mi ceri țigări non-stop și-apoi când le termini pe ale mele să te duci să-ți cumperi un pachet. Știi de ce? Pentru că o să-ți spun că ești de căcat! Și nici măcar n-o să-mi pară rău că-s gagică și n-ar trebui să vorbesc urât.

Etichete:cerșetor, curaj, țigări, nobil, sărăcie, tupeu

Doi într-unul

EA: “Îți mulțumesc că ai fost singurul bărbat care m-a lăsat să fiu cum vreau eu”

EL: “Nici nu se putea să fie altfel. Că atunci n-aș fi putut să fiu nici eu”

Femeia nu-i bărbat

Cum poți să fii femeie și să spui că vrei doar carieră și că nu te gândești să faci copii? Asta-i clar o minciună sfruntată. Eu nu pot să cred că vrei să renunți la instinctul matern pentru o funcție și un succes profesional. Nici n-ai avea cum.

Să ne înțelegem, nu toate femeile au stofă de mamă, dar bag mâna în foc că la un moment dat în viață și-au dorit sau își vor dori un copil. Și nu cred că nu se pot împăca cele două, poate pentru că în lumea mea nu există „Nu pot”. Există doar „Mi-e teamă”și” N-am încredere în mine”.

Toate avem nevoie să ne canalizăm iubirea maternă înspre cineva (nu, n-ai să poți să i-o oferi pe toată partenerului că i-ai știrbi masculinitatea). Și dacă îmi spui că nu vei putea să le faci pe amândouă la fel de bine, te voi contrazice. Și nu, nu știu cum e să fi mama, dar tare îmi doresc (asta e altă poveste). Pot doar să văd oamenii din jur care au reușit asta și au reușit-o cu brio.

Etichete:bărbat, carieră, copil, femeie, feminitate, iubire, mamă, multitasking, neutru, timp

Dimineața preferată

Dimineața e aceiași pentru amândoi. Ar fi culmea să nu fie că doar împărțim același pat, același aer același zâmbet. Mi-am dat seama că fericirea este o certitudine atunci când am zâmbit prima dată, în prima noastră dimineață, la unison. Ești mai mult decât o individualitatea atunci când împarți cana de cafea și ultimul fum de țigară, în fiecare dimineața.

Știu că diminețile nu vor mai fi niciodată reci, nici măcar cele de februarie. Știu ce temeri ascunzi la o simplă atingere. Știu când orgoliu ți-este rănit, când ai emoții și când ești mândru. Toate astea am început să le simt într-o dimineață și de atunci trăirile-mi sunt la dublu.

Etichete:dimineata, doi, fericire, iubire, noi, relatie

“Nepregătitul” și “Nehotărâtul”

Măi, eu chiar vreau să știu dacă există bărbați nepregătiți pentru o relație? Replica „Nu sunt pregătit pentru o relație” e pe bune sau e doar o mască a replicii „Nu ești tu cea cu care îmi doresc să împart bune, rele, dimineți, seri și momente”?

Am tot auzit chestia asta. Damn it, am și trăit-o pe pielea mea. „Nu sunt pregătitul” ăsta te lovește în moalele capului când ți-este lumea mai dragă. Și te omoară cu totul când vezi nepregătitul în cauză cu o gagică de mână, la nici două săptămâni după ce iți dădea explicații de ce nu poate să-și ia un angajament față de tine.

Personal, nu știu dacă am fost vreodată pregătită pentru vreo relație. Toate au venit când mă așteptam mai puțin și după ce am spus multor alții că n-am cum să intru într-o relație tocmai atunci.

Etichete:adevăr, bărbați, femei, minciună, nehotărât, nepregătit, relație

Branding de bazar

Pentru că a început sezonul nunților, de o lună încoace îmi căutam o rochie pentru nunta unor prieteni foarte buni. Inițial mă bătuse gândul să-mi fac una la ceva designer local sau la vreo croitoreasă mai iscusită, dar m-am răzgândit urgent. Nu de alta, dar sunt tare pretențioasă și cum deobicei socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, aș fi riscat să îmbrac o rochie care semăna mai mult cu viziunea croitoresei decât cu a mea.

Așa că am luat calea Imperiului Consumerismului și m-am dus să vizitez mall-ul timișorean. Am acolo câteva magazine preferate, în care găsesc aproape totul pe gustul meu. Când vine vorba de felul în care sunt tratați clienții, majoritatea magazinelor au o politică prin care te lasă să umbli tu printre rafturi, să dai umerașele jos, pantofii etc. Doamne ferește să te întrebe cineva ce dorești sau să-ți dea numărul potrivit la pantof. Să fiu eu de modă veche și să fie asta noul tip de comportament consumator al magazinelor de îmbrăcăminte? Pui mâna pe ce vrei și gata. Singura întâlnire cu oamenii care reprezintă brandul este la cabină, unde se asigură că nu ai în plan să furi ceva (îți dau plăcuțele alea cu numărul de produse pe care le iei la probat). Apoi mai dai de caseriță și gata, către casă cu tine!

Etichete:bazar, branding, consumerism, experință, mall, rochie

Prima mea leapșă e ploioasă

N-am onorat nici o leapșă până acum. Nici n-am îndrăznit să fur una. Așa că pentru leapșa asta am cerut voie în prealabil.
Am luat-o de la Nebuloasa și ar fi trebui să o scriu ieri, dar n-a fost vreme ploioasă afară.
Azi prevăd că o să fie vremea potrivită care să mă introducă în starea de ploaie muzicală. Nu-mi place ploaia decât dacă e caldă sau dacă e în Scoția. Dar sunt niște piese despre ploaie care-mi plac. Cinci la număr:

Etichete:aminitiri, leapșă, muzical, ploaie

Cum îţi clădesc prietenele relaţia

Ai o gaşcă de prietene bune, pe care te poţi baza în orice situaţie, care îţi întind mâna în ajutor şi umărul la plâns. Pe lîngă ele ai un bagaj de relaţii eşuate şi trăieşti cu impresia că sufletul tău nu e făcut să împartă şi să iubească.
Fără să ţină cont de afirmaţiile tale cum că nu vei mai iubi niciodată şi nu vei mai tresări la sărutul nimanui, vine momentul în care cineva ce de sex opus îţi atrage atenţia în alt mod decât deobicei.
Şi-ncepe jocul de care-ţi era dor, care-ţi plăcea să-l joci şi vrei să-l câştigi. În mare parte aici apar problemele. În urma decepţiilor tale ai rămas cu o lipsă de încredere în tine şi cu impresia că toate deciziile tale în ale amorului au fost şi vor fi cele mai proaste.

Etichete:d'ale vieții, ficțiune